Miss us

" Este iubitoare, stie sa ajute, stie sa se comporte frumos, are capacitatea sa iubesca neconditionat, are o imaginatie cam ... deplasata, dar eu o iubesc oricum. "

Mi-e  foarte dor de conversatiile noastre prostesti, mi-e foarte dor de cat de mult radeam la telefon, pe scurt mi-e dor de tine. Stiu ca in ultima vreme nu prea am mai vorbit ca inainte, ne-am mai distantat putin dar vreau sa luam totul de la capat. Stiu, stiu, au fost o groaza de certuri , dar am trecut peste ele, mereu ne-am impacat ... pentru ca, nu putem trai una fara cealalta, duh! Ma bucur ca esti acolo pentru mine, ca mereu incerci sa ma intelegi si sa ma ajuti , ca mereu razi la glumele mele ... putin mai deplasate, si lista poate continua. Am fost doua prietene de nedespartit, si sper sa fim in continuare. Toti avem nevoie de cineva care sa ne sprijine, sa ne ajute, sa ne consoleze, sa ne asculte, la un moment dat in viata. Toti vrem sa spunem cuiva tot ce avem pe suflet, sa ne descarcam ... si ma bucur ca te am pe tine. Sunt mandra ca esti prietena mea! :) 

P.S. : Tu esti banana aia din poza! =)) Te iubescccccc 

For someone special ..

"Viaţa este un profesor foarte dur. Te pune la cele mai grele încercări. Te dărâmă, făcându-te să cazi la pământ, distrusă şi fără speranţă. Dar, tu trebuie să te ridici, să ţii fruntea sus, pentru că indiferent de cât de grea este viaţa, luptă împotriva durerii. Nu te lăsa niciodată învinsă de ea. Fii tare şi nu uita să zâmbeşti, pentru că zâmbetul tău îmi luminează ziua always." 


" Tot ce trebuie să faci este să crezi in tine. Să crezi că oricât de rău te-ai simţii, încă există speranţă. Să te ridici atunci când eşti la pământ, să crezi în propriile tale puteri şi să nu te bazezi pe nimeni decât pe tine." 


" Trăim într-o lume în care ipocrizia, minciuna şi nesimţirea domină peste tot. Rareori vei mai întâlni o persoană inocentă ... incapabilă să facă ceva rău, toţi ceilalţi poartă masca menită să ascundă mizeria pe care ei o numesc 'suflet'. Bine ai venit într-o lume în care toţi te vor judeca înainte să te cunoască cu adevărat, care îşi vor bate joc de tine, care te vor demoraliza, care îţi vor vrea numai răul şi nu în ultimul rând ... te vor face să-ţi pierzi încrederea în propriile forţe. O să te rănească fără să le pese de cât suferi ... Pe scurt, să nu ai încredere prea mare decât în tine. Pe parcurs vei învăţa că până şi cei mai buni prieteni sunt falşi şi că te vor lăsa atunci când îţi este greu. Chiar îmi pare rău pentru societatea asta, ar fi putut fi altfel ... dar aici ţine şi de ambiţia oamenilor de a se schimba. " 


Chiar îmi pare rău că te simţi aşa nasol, dar totul va trece şi îţi vei aminti râzând cu mine de momentele astea. Nu am ştiut ce să spun .. aşa că m-am hotărât să îţi scriu câteva rânduri. Eu sunt sigură că totul va fi bine, pui mic. Te iubesc, A. 

Ignore the pain

Deci chiar imi pare rau, chiar nu am intentia de a va intrista cu gandurile mele, dar blogul acesta este ca un jurnal pentru mine ... si imi pare rau ca nici de data asta nu am venit cu ceva vesel ... 

E greu de ignorat, e greu de suportat tot ce se intampla in jurul meu ! Mai exact, tot ce mi se intampla. Cat mi-as dori cineva care sa-mi aline durerea, macar pentru o secunda, sa opreasca focul ce arde inauntrul meu. Poate ca pe dinafara par o persoana calma, energica, fericita, o persoana care iubeste viata , care stie sa se bucure de orice clipa a ei. Asta sunt doar aparente. Nimeni nu a reusit sa ma cunoasca cu adevarat, nimeni nu stie cate am suportat, cata durere port in suflet, nimeni ! Absolut nimeni ! Si sunt atat de singura, chiar si cu prietenii, tot singura ma simt. Pentru ca nimeni nu stie cu adevarat ce se ascunde sub acel zambet fals, pe care toti il cred. In fiecare dimineata ma trezesc si-mi spun : azi va fi o zi buna pentru mine ! Din pacate, totul se termina stand in camera mea, plangand , nimeni auzindu-ma, doar eu si sufletul meu rapit de singuratatea asta cruda. Iti ia si ultimul strop de fericire, fara mila. Ma uit in jurul meu si vad oameni cu adevarat fericiti si sunt atat de geloasa pentru ca eu trebuie de fiecare data sa pretind ca sunt la fel ca ei … As putea sa ma consider o persoana falsa. Dar daca mi-as arata adevarata identitate in fata tuturor, as fi considerate o ciudatenie a naturii, poate chiar mai rau ! De aceea port mereu acea masca menita sa ascunda toate sentimentele, gandurile, emotiile adevarate … E greu sa fii o persoana puternica, e greu sa suporti toate jignirile , batjocorile , loviturile, care iti ajung direct in inima. Ah , inima mea … a fost zdrobita, calcata in picioare, rupta in doua, jignita … dar sunt mandra de ea, sunt mandra pentru ca inca mai bate … si rezista in continuare. Mi-am dat seama ca durerea schimba foarte mult oamenii. Sau cel putin, pe mine. M-a schimbat foarte mult. Unde este copilul care se bucura de viata, care stia ce inseamna sa fii cu adevarat ‘fericit’ ? Cand eram mica, imi doream sa cresc mare . Dar rahatul asta nu mi-am putut imagina vreodata! Nu mi-am putut imagina cat de greu e sa te prefaci ca totul este bine. Ohh, cand te intreaba unii ce probleme ai, o intreaba doar din curiozitate, nu ca le-ar pasa catusi de putin. Sau unii , chiar se bucura ca le ai . O lume plina de ipocrizie, minciuni, prost gust, nesimtire, nu imi ajung cuvintele sa exprim cat de sila imi e de societatea asta, si mai mult, din cauza ei am ajuns asa ! Din cauza ei plang seara de seara, din cauza ei ma simt ca un rahat si imi doresc sa nu fi existat vreodata ! Sper sa fie multumiti. Au creat un monstru. 

Wake me up. I'm livin' a nightmare.

" Singură, închisă în cameră, aştepta ... Aştepta ceva, nici ea nu ştia. Poate o rază de lumină ca să-i deschidă calea spre fericire, poate o îmbrăţişare, poate o vorbă bună. Dar nimeni. Nimănui nu îi păsa, era singură, înfundată într-un întuneric infinit, o micuţă stea ce-şi dorea cu ardoare să strălucească. Dar plângea. Era singurul lucru pe care-l putea face, singurul lucru care o putea calma. Privea adâncită în gânduri fulgii de nea ce cădeau uşor peste straturile de zăpadă deja depuse. Sufletul ei ... Nici ea nu ştie ce e acolo. Dar, era rece, asemeni iernii, poate chiar mai rece. Un suflet trist, îngheţat în timp, ce atârna de un singur fir de aţă. Şi-a sprijinit uşor mâinile de caloriferul fierbinte, simţing imediat o căldură copleşitoare, o căldură care-n sufletul său apusese demult. Spera atât de mult să fie totul bine, dar a învăţat că fericirea durează foarte puţin şi că trebuie să profiţi la maxim de ea atunci când ţi se iveşte în cale. Speranţele şi visele sale erau la pământ, dar totuşi, erau acolo. Era tristă, simţea cum lumea se prăbuşeşte peste ea şi că nimeni nu îi poate alina durerea amară ce-i cuprindea întreg sufletul. Privirea-i era aţintită pe fulgişorii de nea ce cădeau lin pe pământul îngheţat. A rezistat prea mult timp şi aşa a căzut pradă durerii şi tristeţii. O persoană nu plânge pentru că este slabă, plânge pentru că a fost puternică pentru prea mult timp... Cu mişcări uşoare îşi şterse lacrimile ce continuau să se prelingă pe obrajii săi. Ştia că trebuie să zâmbească, chiar dacă doare, trebuia să ţină capul sus şi cu lacrimi în ochi să-şi spună că totul în sfârşit va fi bine. Dacă nu e bine, înseamnă că nu e sfârşitul. Chiar dacă se simţea distrusă şi tristă, în colţul gurii sale înflori un micuţ  zâmbet. " 

B.F.F.

De-a lungul vieţii vei întâlni o persoană sau cel puţin două care să nu fie ca celelalte. O persoană cu care poţi vorbi ore întregi fără să te plictiseşti, căreia îi poţi spune orice fără să te judece, care îţi întinde o mână când te simţi singur şi neputincios, fără speranţă. Un prieten adevărat, pentru mine înseamnă o rază de lumină. 
Este cineva, cineva care mă ajută mereu, sau măcar încearcă, să pot trece peste greutăţi. Viaţa este o luptă pe care nu o poţi duce singur. Un prieten adevărat este acel cineva care îţi vede durerea şi suferinţa în ochi, în timp ce prietenii cred zâmbetul fals. Cineva care a fost întotdeauna lângă tine, care te-a ascultat, care a încercat să înţeleagă prin ce treci, să te consoleze, să te binedispună, să îţi dea un big hug atunci când ai cea mai mare nevoie şi când simţi că lacrimile te-au înecat  ...
Au fost momente grele peste care sincer nu credeam că pot trece, momente în care credeam că viaţa nu mai are niciun rost, momente în care pur şi simplu vroiam să mor. Dar, din fericire, a existat acel cineva care m-a ajutat să mă ridic, să ţin capul sus. Am să îi rămân datoare pe viaţă. Oricine merită un prieten adevărat, care să fie alături de el în fiecare zi. 

În concluzie aş vrea să spun că mi-aş dori din tot sufletul ca visele ei să se îndeplinească, căci ale mele au devenit realitate atunci când a apărut ea. 

P.S. : When you will fall, I will pick you up ! Thanks for being there for me. Love you forever ! xD. 

Fuck distance !

Pierd nopţile visând că eşti aici, lângă mine. Uneori mi-e atât de dor de tine încât aş vrea să te scot din vise şi să te strâng tare în braţe, nevrând să îţi mai dau drumul. Mă gândesc ... oare mai arde acea flacără în sufletul tău ? Oare îţi mai pasă câtuşi de puţin de mine ? Sau ai uitat ? Am devenit doar o umbră a trecutului ...
Mi-e dor de acele momente petrecute împreună, mi-e dor să îţi simt parfumul ce îmi invada nările mereu, mi-e dor de vocea ta, mi-e dor de tot ce ţine de tine. Pur şi simplu mă simt goală pe dinăuntru fără tine aproape. Pierdută printre atâtea gânduri, aş da orice numai să te văd încă o dată. Dar ştii de ce am eu nevoie acum ? De răbdare. Asta îmi trebuie. Multă răbdare...sperând că te vei întoarce, că te-ai ţinut de acea promisiune. 
Ohh, nu sunt destule cuvinte pentru a exprima cât de mult îmi este dor de tine ! De ce dracu' eşti atât de departe ? De ce nu te pot avea aici, lângă mine, să te pot strânge tare la piept ? Eşti departe ... şi nu ştii cum doare. Nimeni nu ştie. Nimeni nu înţelege acest sentiment profund...acest sentiment de dor ... 
Mă distruge pshihic. Oricât de mult aş vrea să te uit, nu pot ! Ceva mă trage înapoi, oare or fi amintirile ? Off, mi-e greu. Mi-e atât de greu fără tine. 

P.S. : Pun piesa noastră pe repeat şi o ascult la nesfârşit, mi-e dor de tine ! Te iubesc ! 

Be strong !

Am să vă arăt câteva ... gânduri , dacă pot să le spun aşa, culese din jurnalul meu , scrise acum ceva timp. Vreau să vedeţi cum gândeam eu înainte...


" Mă simt mai rău ca niciodată. Ca să înţelegi cum mă simt, eşti nevoit să treci prin ce trec eu în momentul ăsta. Alte certuri cu părinţii. Simt că mă dispreţuiesc, că nu însemn nimic pentru ei ! Ce vină am eu pentru nervii şi problemele lor ? De ce trebuie să îşi verse amarul pe mine ? De ce dracu' le place atât de mult să bea, să se înece în amarul acelui lichid ? Şi partea cea mai rea este că nu pot face nimic să îi salvez, să le dau o mână de ajutor... Mă simt în plus peste tot, simt că tot ce fac nu este destul de bun. N-am să îmi înţeleg niciodată scopul vieţii. N-am să înţeleg niciodată de ce mă simt atât de vinovată că m-am născut. Poate că ... daca aş muri aş face un bine pentru omenire. Devin foarte egoistă spunând că vreau să mor, pentru că poate există persoane care ţin la mine, dar pur şi simplu m-am săturat ! Oare moartea este singura soluţie ?! 
Încep să cred că totul se întoarce împotriva mea. Am învăţat că viaţa nu valorează absolut nimic. Singurătatea a fost pătura perfectă sub care am învăţat să mă calmez, să mă controlez şi să mă închid în mine. Depresia, a fost pentru mine ca o a doua mamă. M-a făcut să văd viaţa cu alţi ochi. 
Mi-aş dori să vină acea zi, acea zi în care să pot zâmbi, râde, glumi, fără să mă mai prefac. Pur şi simplu să dau acea mască jos. Din păcate, acea zi nu va veni niciodată. Sunt un nimeni , doar o umbră rătăcită ce îşi caută cu disperare fericirea pierdută ! 
Oare sunt eu de vină pentru tot ? Aş vrea să cred că viaţa mea este un coşmar şi să mă trezesc speriată spunându-mi că a fost doar un vis urât. Oare ce aş putea face să opresc toată durerea şi suferinţa aceasta copleşitoare ? Din nou plâng, îmi plâng de milă că nu pot face nimic, sunt un gunoi pentru toată lumea. Ce le-am făcut de mă urăsc atât de mult ? 
Este foarte adevărat că ... te naşti singur, călătoreşti prin viaţă singur şi mori singur. Off... " 


" Uneori durerea este prea mare şi mă simt depăşită de situaţie. M-am săturat să mă tot prefac că zâmbesc, că râd alături de ceilalţi, că sunt fericită, pentru ca nu sunt. Uneori mă simt vinovată că sunt în viaţă. Pur şi simplu nu îmi înţeleg scopul, nu înţeleg de ce trăiesc. Mi-am dat seama că fericirea durează foarte puţin, fiind imediat urmată de un val de suferinţă şi durere. " 

Păi , cam atât. Sper că nu v-am plictisit...În tot acest timp am învăţat multe, chiar foarte multe. Sinuciderea este o mare laşitate, cel mai josnic lucru pe care l-ar putea face cineva. Mă gândesc că sunt persoane care ar da orice să mai trăiască măcar câteva secunde ! Btw,  îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot,  chiar dacă uneori nu mai mă simt în stare să trec peste, trebuie să înţeleg că viaţa este un dar, un dar ce trebuie preţuit foarte mult.

Oricât de mult aş suferi, trebuie să îmi spun în gând : Don't worry, be happy !, să mă gândesc că pot trece peste, indiferent de situaţie.